In drum spre casa nu intalnesc nici o persoana, in afara unei batrane imbracate in negru care vorbeste singura si merge grabita pe partea cealalta a strazii. Tacerea este stranie si ecoul vocii ei ma face sa tremur. Nu inteleg nici un cuvant din ce spune si asta ma face sa ma nelinistesc si mai tare. Dupa 10 minute de mers relaxat ajung in fata intrarii blocului. Ma uit in sus si incerc sa-mi dau seama daca se intuneca sau se lumineaza. Lumina pare identica cu cea de acum 10-15 minute. Deschid usa de la intrare si ma urc in lift. Liftul vibreaza puternic si scoate un zgomot asurzitor. In casa este intuneric si neobisnuit de frig. Deschid lumina si ma inspaimant. Toata casa este devastata, ca si cum un cutremur puternic a daramat toata mobila si a imprastiat pe podea toate obiectele. Ma duc repede in sufragerie si-mi caut laptopul si modemul de internet. Gasesc geanta cu laptopul si modemul sub un scaun rasturnat. Par a fi intacte. Televizorul este distrus, si alt ceas in casa nu am. Chair am nevoie sa aflu ce ora este insa se pare ca nu am cum. O sa intru pe net, insa nu acum. Simt nevoia sa plec de acasa, deoarece spatiul imi inspira un haos total. Caut headlight-ul meu cu leduri si-l gasesc in cutia rasturnata cu gadget-uri. Exact cand vreau sa ies pe usa suna telefonul fix. Nu pot sa cred ca functioneaza. De obicei nu-l folosesc si nu ma suna nimeni pe acel numar. Raspund si o voce palida de femeie imi spune: "Alo, tu esti? Nu pot sa cred ca-ti aud vocea! Trebuie sa vii, am nevoie de tine. Te rog sa vii…" Cand ma pregatesc sa raspund conexiunea se intrerupe….
Ma doare capul. Am ochii inchisi si-mi dau seama ca este frig. Aseara, cand m-am bagat in pat am inchis geamul. Deschid ochii sa vad ce se intampla si-mi dau seama ca nu sunt in pat ci pe o banca in parc. Totul se invarte in jurul meu si reusesc sa focalizez cu greu. Imi dau seama ca ma aflu in parcul Cismigiu, pe o banca undeva langa locul de joaca al copiilor. Afara este o lumina crepusculara si gri. Tot spatiul este dominat de o liniste stranie si nu vad pe nimeni. Ma ridic in picioare si ametesc mai rau dar totusi incep sa merg incet pe alee catre o iesire de pe strada Brezoianu. Nu stiu ce s-a intamplat azi noapte. Sunt mort de foamne si de sete si sper sa gasesc un magazin deschis. Ma uit la ceas si realizez ca este oprit. Ceasul este automatic si nu l-am dat jos de la mana cand m-am culcat. Acest lucru inseamna ca nu m-am miscat timp de cel putin 2 zile si totusi nu-mi aduc aminte absolut nimic. Sunt imbracat cu niste haine puse la intamplare. Oricat de mult m-as concentra nu reusesc sa pun cap la cap micile indicii. Am ajuns la iesirea din parc si observ ca poarta metalica este inchisa. Pasesc pe spatiul verde si ma indrept catre o portiune de gard mai usor de catarat. La un moment dat aud sub picioare un sunet straniu, asemanator unui ecou metalic. Lovesc cu piciorul in pamant si ecoul se aude iar. Probabil ca este o gura de scurgere mascata sau un spatiu tehnic al canalizarii. Totusi, este neobisnuit ca aceasta trapa sa fie ascunsa dupa un arbore si acoperita complet de pamant. Desi sunt ametit si slabit simt nevoia sa investighez…Ma aplec si incep sa inlatur pamantul cu o piatra mai lata care se afla peste trapa. In cateva minute descopar un capac metalic de culoarea bronzului si cu doua manere solide. Pana aici, totul este relativ normal. Ma uit mai atent la capac si disting , chiar si pe lumina slaba, niste simboluri total straine mintii mele. Ele par a fi organizate in coloane si nu sunt cu siguranta simboluri asiatice. Cantitatea de informatie pare a fi destul de mare iar calitatea si finetea obiectului metalic este impresionanta. Apuc un maner si ma pregatesc sa depun un efort mare pentru a ridica capacul. Ma uit in jurul meu si nu vad pe nimeni. Nu se aude nici un sunet. Trag de maner si constat, spre marea mea surprindere, ca trapa metalica este foarte usoara si se deschide imediat cu un sunet cristalin. Un curent puternic de aer se formeaza in jurul gaurii si in interior nu se vede absolut nimic. Apuc piatra si o arunc in groapa. Nu se aude nici un sunet, ceea ce mi se pare stupid avand in vedere ca piatra este destul de grea si in jurul meu este o liniste totala. Scot telefonul mobil din buzunar si observ ca nu am semnal. Deschid ecranul si ma aplec asupra gropii in speranta ca voi deslusi macar peretii acesteia. Nu se vede nimic. Pare imposibil dar, in afara de un inel metalic care sprijina trapa nu se vede absolut nimic. Curiozitatea mea atinge cote maxime si-mi propun sa acopar trapa si sa revin pe intuneric, echipat cu o lanterna si sa elucidez misterul. Problema este ca ceasul mobilului arata ora 13:02, ceea ce este imposibil si nu stiu daca urmeaza sa se intunece sau sa se lumineze…
..............................................................TO BE CONTINUED......................................................................
