In drum spre casa nu intalnesc nici o persoana, in afara unei batrane imbracate in negru care vorbeste singura si merge grabita pe partea cealalta a strazii. Tacerea este stranie si ecoul vocii ei ma face sa tremur. Nu inteleg nici un cuvant din ce spune si asta ma face sa ma nelinistesc si mai tare. Dupa 10 minute de mers relaxat ajung in fata intrarii blocului. Ma uit in sus si incerc sa-mi dau seama daca se intuneca sau se lumineaza. Lumina pare identica cu cea de acum 10-15 minute. Deschid usa de la intrare si ma urc in lift. Liftul vibreaza puternic si scoate un zgomot asurzitor. In casa este intuneric si neobisnuit de frig. Deschid lumina si ma inspaimant. Toata casa este devastata, ca si cum un cutremur puternic a daramat toata mobila si a imprastiat pe podea toate obiectele. Ma duc repede in sufragerie si-mi caut laptopul si modemul de internet. Gasesc geanta cu laptopul si modemul sub un scaun rasturnat. Par a fi intacte. Televizorul este distrus, si alt ceas in casa nu am. Chair am nevoie sa aflu ce ora este insa se pare ca nu am cum. O sa intru pe net, insa nu acum. Simt nevoia sa plec de acasa, deoarece spatiul imi inspira un haos total. Caut headlight-ul meu cu leduri si-l gasesc in cutia rasturnata cu gadget-uri. Exact cand vreau sa ies pe usa suna telefonul fix. Nu pot sa cred ca functioneaza. De obicei nu-l folosesc si nu ma suna nimeni pe acel numar. Raspund si o voce palida de femeie imi spune: "Alo, tu esti? Nu pot sa cred ca-ti aud vocea! Trebuie sa vii, am nevoie de tine. Te rog sa vii…" Cand ma pregatesc sa raspund conexiunea se intrerupe….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu